Oricine a trecut pe lângă o linie de acoperire sau o cameră a cuptorului metalurgic a văzut probabil un vas înalt, cilindric, înșurubat sub cameră, înfășurat în serpentine de răcire, aproape fără componente în mișcare vizibile. Aceasta este de obicei a pompă de difuzie a uleiului în vid înalt , iar sarcina sa este să ia o cameră care a fost deja dezgropată de o pompă mecanică și să o împingă mai departe în intervalul de vid înalt, atingând adesea presiuni în intervalul de la 10 la negativul 4 la 10 până la negativ 7 torr, în funcție de condițiile de proiectare și suport.
Spre deosebire de pompele rotative cu palete sau cu spirale, o pompă de difuzie nu are pistoane, rotoare sau etanșări în calea de pompare. Se bazează în întregime pe un fenomen fizic: un flux rapid de fluid vaporizat care captează moleculele de gaz și le direcționează spre ieșire. Această absență a pieselor în mișcare face parte din motivul pentru care pompele de difuzie rămân obișnuite în instalațiile care necesită o funcționare continuă și fiabilă de-a lungul anilor fără defecțiuni legate de uzură.
În practică, pompele de difuzie nu sunt aproape niciodată folosite singure. Acestea depind de o pompă de rezervă pentru a elimina gazul din partea de ieșire și pentru a menține diferența de presiune de care are nevoie jetul de vapori pentru a funcționa corect.
Miezul Principiul de funcționare al pompei de difuzie a uleiului este un cazan încălzit la baza corpului pompei, umplut cu un fluid cu presiune scăzută de vapori, de obicei un ulei pe bază de silicon ales pentru stabilitatea sa termică. Un încălzitor de sub cazan aduce acest fluid la o fierbere controlată, generând vapori care se ridică printr-un ansamblu de coș central construit din trepte de duză stivuite, de obicei trei sau patru într-o unitate industrială tipică.
Pe măsură ce vaporii ies din fiecare duză, se extind spre exterior și în jos cu viteză mare, formând un jet în formă de con. Moleculele de gaz care plutesc în acest jet sunt lovite în mod repetat de moleculele de vapori și împinse în direcția deplasării jetului, care este spre partea de jos a pompei și racordul de evacuare. Acesta este antrenarea moleculară: moleculele de gaze ușoare nu sunt prinse atât de mult, ci sunt îndreptate, ciocnire după ciocnire, spre evacuare.
Odată ce jetul de vapori ajunge la peretele exterior răcit cu apă, se condensează înapoi în lichid și se scurge în cazan pentru a fi reîncălzit, completând un ciclu continuu de fierbere și condensare a fluidului. Acest ciclu permite pompei să funcționeze pentru perioade îndelungate fără completarea cu lichid, cu condiția ca alimentarea cu apă de răcire și comenzile încălzitorului să rămână stabile.
Corpul unei pompe de difuzie este înșelător de simplu în aparență, dar fiecare componentă este proiectată la o toleranță îngustă, deoarece geometria duzelor determină direct viteza de pompare și presiunea finală. Tabelul de mai jos rezumă piesele primare și funcția acestora în cadrul ansamblului.
| Component | Funcția |
|---|---|
| Cazan și încălzitor | Vaporizează fluidul de lucru la o temperatură controlată și uniformă |
| Stiva de duze (ansamblu cu jet) | Formează și accelerează vaporii în jeturi direcționale |
| Peretele exterior răcit cu apă | Condensează vaporii înapoi la lichid, formând un efect de capac rece răcit cu apă aproape de partea de sus |
| Deflectoare sau capac rece | Reduce curgerea inversă a vaporilor de fluid în camera de proces |
| Flanșă de admisie | Se conectează la camera de vid înalt |
| Foreline și Outlet | Se conectează la pompa de suport sau la pompa de rapel mecanică |
Deflectorul merită o atenție deosebită. Deoarece fluidul de pompare este el însuși un vapor care circulă la viteză mare, unele molecule se deplasează inevitabil în sus spre cameră, mai degrabă decât să se condenseze pe perete. Un capac rece sau un deflector chevron proiectat corespunzător, menținut cu câteva zeci de grade mai rece decât corpul pompei, interceptează cea mai mare parte a acestui flux înapoi înainte de a putea contamina camera de proces.
Viteza de pompare a pompei de difuzie este de obicei exprimat în litri pe secundă și variază în funcție de diametrul de admisie, designul duzei și regimul de presiune în care funcționează pompa. Viteza este cea mai mare în intervalul mediu al anvelopei de funcționare a pompei și scade pe măsură ce presiunea se apropie de limita finală a pompei, deoarece pur și simplu rămân mai puține molecule de gaz pentru ca jetul de vapori să le intercepteze.
Presiunea finală a vidului, pe de altă parte, este guvernată mai puțin de dimensiunea duzei și mai mult de calitatea fluidului, controlul fluxului invers și curățenia camerei și a etanșărilor. O pompă cu o duză mare poate mișca rapid o cantitate mare de gaz, fără a ajunge neapărat la o presiune finală mai mică decât o unitate mai mică, bine blocată.
Alegerea fluidului pompei de difuzie afectează aproape fiecare măsură de performanță care contează: presiunea finală, rata de backstream, stabilitatea termică și rezistența la oxidare. Fluidele pe bază de silicon domină instalațiile industriale moderne, deoarece tolerează expunerea accidentală la aer la temperatura de funcționare mult mai bine decât formulările de ulei mineral mai vechi, care s-ar putea degrada sau oxida dacă camera a fost aerisită în timp ce cazanul era încă fierbinte.
De obicei, operatorii monitorizează starea fluidului prin prelevare periodică de probe, urmărind decolorarea sau creșterea presiunii finale în timp, ambele sugerând că fluidul a început să se descompună sau a absorbit contaminanții din partea procesului.
Niciun design de pompă de difuzie nu excelează la toate simultan. Stivele mai mari de duze favorizează debitul, dezordinea mai strânsă favorizează curățenia, iar geometriile mai simple favorizează întreținerea mai redusă. Graficul radar de mai jos ilustrează modul în care trei tipuri de configurații generale se compensează cu cinci criterii comune de evaluare pe o scară relativă de la 1 la 5.
Deoarece pompele de difuzie combină debitul mare cu simplitatea mecanică, ele rămân o alegere obișnuită oriunde un volum mare de cameră trebuie menținut în vid înalt continuu ore sau zile la un moment dat.
În sistemele industriale de acoperire în vid, pompele de difuzie rețin camere mari de depunere la presiunea necesară pentru formarea uniformă a peliculei subțiri, indiferent dacă procesul este acoperire optică, metalizare decorativă sau acoperire cu barieră funcțională pe substraturi flexibile.
Echipamentele metalurgice în vid, inclusiv cuptoarele de topire prin inducție în vid și cuptoarele de retopire cu arc în vid, se bazează pe pompe de difuzie pentru a îndepărta gazele dizolvate din metalul topit și pentru a preveni oxidarea în timpul prelucrării, care este esențială pentru producerea aliajelor de înaltă puritate utilizate în producția aerospațială și de oțel special.
Camerele de testare de simulare spațială folosesc pompe de difuzie, adesea în combinație cu criopompe, pentru a reproduce condițiile de aproape vid pe care le vor experimenta componentele navelor spațiale, susținând teste de degazare și cicluri de calificare a vidului termic înainte ca hardware-ul să fie autorizat pentru zbor.
Echipamentele de cercetare în vid înalt în știința suprafețelor, cercetarea depunerii de pelicule subțiri și caracterizarea materialelor depind, de asemenea, de același Principiul de funcționare al pompei de difuzie a uleiului pentru a obține mediul curat, cu presiune scăzută, pe care îl necesită măsurătorile sensibile.
Pompele de difuzie recompensează disciplina de operare consecventă mai mult decât pedepsesc greșelile ocazionale, dar câteva obiceiuri fac o diferență măsurabilă în durata de viață și stabilitatea performanței.
Instalațiile care urmează un program structurat de întreținere preventivă văd, în general, pompele de difuzie funcționând mulți ani între schimbările de fluid sau recondiționarea duzelor, ceea ce face parte din motivul pentru care tehnologia rămâne competitivă din punct de vedere al costurilor față de metodele mai noi de pompare pentru aplicații de volum mare.
O pompă de difuzie folosește un jet de vapori încălzit fără piese în mișcare pe calea de pompare, în timp ce o pompă turbomoleculară folosește lame de filare de mare viteză. Pompele de difuzie tind să favorizeze operațiunile continue de volum mare, în timp ce pompele turbomoleculare favorizează o pornire mai rapidă și procese mai curate, cu mai puține preocupări legate de hidrocarburi.
Cu un sistem de deflecție bine întreținut și un fluid de calitate, multe pompe de difuzie industriale ating intervalul de la 10 la negativul 6 la 10 la negativ 7 torr, deși performanța reală depinde în mare măsură de curățenia camerei, calitatea etanșării și starea pompei de suport.
Mecanismul cu jet de vapori funcționează corect numai într-un interval specific de presiune din linia anterioară. Fără o pompă de rezervă care elimină continuu gazul din partea de ieșire, diferența de presiune de care depinde jetul se prăbușește și pomparea nu mai funcționează eficient.
Acest lucru depinde în mare măsură de orele de funcționare, de contaminarea procesului și de cât de des pompa este ciclată termic. Multe unități inspectează starea fluidului trimestrial și îl înlocuiesc atunci când apare o decolorare sau o creștere măsurabilă a presiunii finale.
Pompele de difuzie sunt, în general, mai potrivite pentru pomparea curată în fază gazoasă, mai degrabă decât procesele care generează încărcătură mare de particule, deoarece particulele pot contamina fluidul și pot reduce eficiența deflectorului în timp.